Am curaj cat e nevoie
Sa cunosc de ce mi-e frica
Si sant mare indeajuns
Sa imi fie lumea mica;
Am credinta cat sa umplu
Golul vechilor religii
Si indrazneala cat sa ard
Vraja inchisa in efigii;
Am in sange foc celest,
Magic, datator de viata
Si am fulgere in priviri
Pentru a razbi prin ceata;
Am in suflet dragoste,
Un izvor nestavilit;
Am constiinta constienta
De adevarul infinit;
N-am nimic , totusi... am totul,
Stapan al golului plin,
Calauza mie insumi,
Particica?! Intreg divin?!
Particica, scanteie, samanta... pana la urma tot una e. Pentru ca Divinul salasluieste deopotriva in frimitura ca si si in painea intreaga, in firul de nisip ca si in muntele cel mai semet. Important e sa fii mereu bine intentionat si mai ales sa nu ucizi! Nimic; nici ganduri, nici sperante, nici dorinte, nici plasmuiri, nici plans. Important este ca prin tot ceea ce ai si esti sa iti aduci aportul la faurirea lui "MAI BINE".
RispondiElimina